Mersul cu Sorcova este unul dintre cele mai vechi și răspândite obiceiuri românești. Numele vine din  bulgara “surov” și înseamnă verde fraged. Aceasta este o aluzie la ramura proaspăt îmbobocită cu care copiii  sorcovesc.

Ce reprezintă  această tradiție?

O dată cu intrarea în noul an, cel vechi este îngropat. Tristețea și nostalgia  colindelor fac loc optimismului, bucuriei și gălăgiei. De Sfântul Vasile,1 Ianuarie, copiii se trezesc dis de dimineață pentru a merge cu Sorcova prin sat, urând gazdelor fericire, sănătate, belșug și viată lungă.

Sorcova @Manuela

Sorcova @Manuela

De obicei sunt îmbrăcați în costume populare. În mână duc o ramură îmbobocită, pe care copiii o agită ușor înspre gazdă, sau bătând ușor gazda pe umăr cu aceasta. Ramura de cireș, prun sau de păr, este de fapt cea pusă în apă deja din noaptea de Sfântul Andrei. Tocmai de aceea in colindele romanesti se cântă despre flori de măr, florile dalbe sau despre măruțul mărgăritr. Copii poartă pe umeri trăistuțe, țesute cu motive populare românești, în care au boabe de diverse cereale. Acestea vor fi aruncate în timpul sorcovitului în casa gazdei simbolizând belșug, sănătate, noroc și bucurie. Gazda va aduna apoi acestea și le va da animalelor din ogradă pentru ași asigura belșugul și prosperitatea pentru noul an. Potrivit tradiției cine nu primește cu Sorcova va avea parte de un an greu, trist și neîmbelșugat. Copiii trebuiesc serviți cu prăjituri, dulciuri sau fructe.

Versionen scurtă a Sorcovei

Sorcova, vesela,

Să trăiți, să-mbătrâniți,

Ca un păr, ca un măr,

Ca un fir de trandafir,

Tare ca piatra,

Iute ca săgeata,

Tare ca fierul,

Iute ca oțelul.

“La Anul și La Mulți Ani!