Pentru români, 30 noiembrie, sărbătoarea Sfântului Andrei, are o dublă semnificație. Pe de o parte toți cei ce poartă numele de  Andrei sau Andreea î-și sărbătoresc ziua de nume. Va felicităm si noi pe această cale. Pe de ală parte, Sfântul Andrei, înafară de o sărbătoare cu conotație religioasă este o sărbătoare de interes național.

Sfântul Andrei  – în greacă Andreas „viteaz curajos sau bărbătesc”-, este o sărbătoare de care se leagă tradiții, obiceiuri, dar și superstiții.  I se mai spune și „Cel dintâi chemat”, pentru că a fost primul care a răspuns chemării lui Iisus Hristos, cel care a propovăduit Evanghelia la geto-daci, și de aceea este considerat creștinătorul poporului român. A murit răstignit pe o cruce in forma de X, intr-o zi de 30 Noiembrie, de acolo vine și numele „ Crucea Sfântului Andrei”. A fost declarat în anul 1997, Ocrotitorul României. Aproape 700.000 de români care poartă numele de Andrei, Andreea și derivate ale acestora își sărbătoresc vineri, 30 noiembrie, ziua de nume, zi declarată din 2012 zi de sărbătoare publică și este și zi liberă. Noaptea din ajun este asociată în popor cu obiceiuri precreştine, precum apariţia strigoilor, farmece, ghicirea ursitului şi a vremii, dar şi protecţia oamenilor, a locuinţelor şi a animalelor.

Noaptea de Sfântul Andrei (29-30 noiembrie) este considerată de mulți echivalentul Halloween-ului românesc, datorită mai multor tradiții și superstiții legate de această sărbătoare.

În Bucovina în noaptea Sfântului Andrei, „umblă strigoii” să fure „mana vacilor”, „minţile oamenilor” şi „rodul livezilor“. Gospodinele atârnă cununi de usturoi ori ung porţile, uşile şi geamurile, dar şi coteţele animalelor, cu usturoi zdrobit pentru a preveni pătrunderea duhurilor rele. În noaptea Sfântului Andrei, oamenii aduc în casă crenguţe de vişin, le pun în apă şi, dacă înfloresc până la Crăciun, vor avea un an bogat. Un alt mijloc este semănarea de grâu în mici vase sau folosirea a 12 cepe (pentru cele 12 luni ale anului) lăsate în pod până la Crăciun – cele stricate sunt semn de lună ploioasă, cele încolţite sunt semn de bogăţie. Fetele care vor să-şi afle ursitul ascund sub pernă busuioc sfinţit, astfel încât chipul bărbatului să le apară în vis. Pentru a împiedica pătrunderea spritelor rele în case, oamenii întorceau toate vasele și cănile cu gura în jos, pentru a nu exista „nicio gură de intrare” în locuințele lor. Până la Crăciun, femeile nu mai ţes şi nici nu mai torc, ca să nu stârnească mânia Maicii Domnului.

Cei tineri își amintesc, probabil, că bunicii obișnuiau să pună de Sfântul Andrei grâu la încolțit într-un vas, cu puțină apă sau pământ. Acum însă, puțini sunt cei care mai știu de ce se pune la încolțit grâul de Sfântul Andrei. Superstiția spune că înălțimea și desimea grâului crescut până la Anul Nou arată cum va fi anul viitor pentru persoana respectivă. Un grâu sănătos și înalt semnifică un an prosper și un viitor îmbelșugat, dar și sănătate și succese.